Descoperă Tărâmul Tuberozelor și locuri faine din Transilvania!

După cum bine mă știți, nu prea am stare în weekend-uri și m-am gândit să fac o scurtă plimbare prin țară, mai exact la Hoghilag. Satul care se află la 16 km de Sighișoara și găzduiește în fiecare an, un eveniment unic și foarte bine mirositor: Sărbătoarea Tuberozelor.  

 

LL

 

Nu știu câți dintre voi știați, dar tuberozele pe care le găsim lunile acestea în florăriile din București, vin tocmai din Hoghilag, primul sat din România unde se cultivă tuberoze încă din anii’60. Povestea acestor flori frumos mirositoare, e strâns legată de sași, care au adus în zonă primii bulbi din imperiul Austro-Ungar.

Românii au reușit și ei să facă rost de bulbi și tot satul se ocupa cândva cu aceaste culturi, dar astăzi, doar 27 de familii mai cultivă florile. O să recunoașteți casele după însemnele de pe porțile lor, floarea de tuberoză.  Ce e și mai interesant, florile de tuberoze înfloresc o dată la trei ani, iar cultivatorii culeg bulbii toamna și primăvara îi replantează pe parcele diferite, în funcție de perioada de înflorire. O să observați parcelele și în grădinile lor. 

 

k

 

Ei bine, noi am reușit să avem contact direct cu producătorii, deoarece sărbătoarea a inclus vizite în aceste grădini. Cultivatorii au fost extrem de prietenoși și bucuroși să ne primească și să ne povestească istoria acestor flori. Dacă vreți să mergeți, luna august e încă propice pentru vizită și pentru cumpărat tuberoze.

Pe lângă aceste plimbări, Primăria a pregătit festivalul în curtea Bisericii Fortificate din sat, care poate fi vizitată. Deși a plouat, tot satul a fost angrenat într-o activitate. Fete frumoase, îmbrăcate în port tradițional ne-au așteptat la poarta bisericii cu vin de strugurași. Gospodinele din sat vindeau plăcinte săsești, păine cu untură și ceapă, zacuscă, porumb fiert, pastramă, prăjituri cu vișine și câte și mai câte bunătăți. 

 

ȚȚ

 

Mi-a plăcut tare mult organizarea evenimentului: de la intrarea în sat, indicator cu Tărâmul Tuberozelor, locurile de parcare au fost păzite de firmele de pază, copiii din sat erau ecologiștii zonei și strângeau gunoaiele, flyere cu traseul tuberozelor și orele atelierele de pictură pe sticlă, producătorii aveau tricouri cu însemnele sărbătorii, iar primarul era acolo să se asigure că totul merge perfect.

Bravo, bravo!  

Ce să mai, după o vizită la picior prin sat, nu pot să spun decât că locul e cu adevărat un tărâm de poveste. La fel pot spune și despre alte două sate din comuna Hoghilag, satul Valchid și Prod, ambele aflate la câțiva kilometri de Hoghilag. În ambele sate o să găsiți două biserici fortificate, dar și case foarte vechi, iar timpul, timpul parcă a rămas în loc acolo. O să vă placă cu siguranță.

Și câte lucruri am putut să facem într-o zi de sâmbătă, deoarece am ajuns și la Criț, un alt sat aflat la câțiva kilometri de Sighișoara. Unul mai cunoscut și mai vizitat de turiști. Am vizitat Biserica Fortificată, în care încă se fac slujbe.

Am mâncat la Casa Kraus, fosta casă parohială, care se află în curtea bisericii, o locație tare frumoasă și cu o priveliște de vis. Noi am fost cazați în Sighișoara, dar am văzut că și ei oferă locuri de cazare, puteți încerca pe viitor. 

 

ȚȚ

 

După cum bine vă puteți închipui, seara ne-am plimbat pe străzile frumoase ale Sighișoarei. Chiar dacă nu a fost pentru prima dată când am mers aici, atmosfera e cu adevărat medievală și te poartă cu gândul la istorie, la trecut.

A doua zi ne-am pornit dis de dimineață către Biertan, pentru cine nu știe, satul a fost inclus în anii ‘90 în Patrimoniul Mondial UNESCO, laolaltă cu alte șase localități transilvanene, datorită modului în care a fost conservată arhitectura sasească, dar mai presus de asta, grație farmecului bisericii sale fortificate existente încă din Epoca Medievală. Biertan mi-a dar feeling tare fain, mirosul de vechi este atât de prezent în clădire, încât te transpune în secolul al- XV-lea. Biletul de intrare este 10 lei și poți vizita locul de la ora 10:00.  

 

ȚȚ

 

După vizita la Biertan, ne-am îndreptat către Cârța. Până să vă spun mai multe despre acest popas, vă spun că drumul a fost magnific. Pădure cât cuprinde, căprioare care pășteau liniștite pe câmpuri, turme de oi și sate săsești la tot pasul. O adevărată încântare pentru plimbăreți ca noi.

După ce am străbătut frumosul tărâm transilvănean, am ajuns Abația de la Cârța, atestată în anul 1202 și construită de călugări cistercieni. Pentru cine nu știe, anul trecut a rulat un film de groază în cinema – The Nun – care s-a filmat exclusiv în România. Povestea filmului se țese cu o taină blestemată pe care o ascunde această mânăstire. Ei bine, filmul nu are nicio legătură cu locația, iar locul nu e deloc malefic, ci mai degrabă prietenos și extrem de bine îngrijit.

Ce e bine de știut: Cârţa nu este o biserică fortificată săsească, ci este unica mănăstire cisterciană din România! În curte o să găsiți mormintele unor soldați germani căzuți în timpul Primului Război Mondial, iar tariful de vizitare este 5 lei pentru adulți. Lângă ruine o să găsiți și cea mai veche clădire locuită din Transilvania a fost construită în locul vechii cantine a mănăstirii. 

 

ȘȘ

 

Dacă mai aveți timp, în drum puteți vizita și Cetatea Făgărașului și Biserica Fortificată din Codlea!

Plimbări plăcute să aveți în #romaniafrumoasa!

Mai multe poze găsiți pe pagina mea de Instagram! 


Adaugă comentariu

HTML limitat

  • Taguri HTML permise <a href hreflang> <em> <strong> <cite> <blockquote cite> <code> <ul type> <ol start type> <li> <dl> <dt> <dd> <h2 id> <h3 id> <h4 id> <h5 id> <h6 id>
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
  • Adresele Web și E-mail sunt transformate automat în legături.