Povestile Oanei

Paștele în satul meu!

Sunt multe obiceiuri și tradiții de Paște în România, unele încă se respectă altele s-au pierdut, dar ceea ce știu cu certitudine, e că Paștele la sat nu are nicio legătură cu ce se întâmplă acum în orașe. Nicăieri nu se simte mai bine mirosul de pască și cozonac copt în cuptoarele de lut, mirosul de iarbă proaspăt taiată și nicăieri nu se simte mai bine credința și speranța oamenilor.

Asia Express o emisiune pe placul meu!

Să parcurgi kilometrii întregi, fără resurse, doar la mila localnicilor, cu siguranță este de admirat și toți merită un mare Bravo! Merită un mare BRAVO și oamenii din spate, care cu siguranță muncesc de se spetesc. Se vede asta, se vede de profesionalismul Monei Segall. Mi-a plăcut și de Gina, care e o persoană empatică și acolo pentru concurenți cu un strop de pozitivism.

Gustul copilăriei era zahărul pus într-un colț de pâine sau cum mi-am stricat eu dinții!

O altă amintire se leagă de tata care venea sâmbăta acasă cu pâine caldă de la brutărie și eu adoram să rup colțul pâinii, ca mai apoi să îndes în el zahar. Da, zahar brut, acest aliment atât de interzis în vremurile noastre. După ce preparam semi-croissantul inventat de mine, mâncam cu atâta poftă, încât îl făceam și pe tata să încerce combinația mea magnifică. Nu-mi aduc aminte să fi fost un desert mai savuros decât zaharul înfipt în colțul pâine.

Doar în grădina casei mele de la țară simt că respir cu adevărat!

  • 2 comments
Aveți momente când vreți doar să respirați? Unii încearcă în parcuri, alții merg la yoga și încearcă tehnici de respirație conștientă, iar alții, ca mine, reușesc să respire doar acolo unde se conectează cu natura și implicit cu pământul. Sunt drumuri pe care le fac către casa mamei doar să respir. Știu că poate sună absurd, dar v-ați gândit vreodată dacă respirați conștient? Respirația ne arată că trăim, dar și cât de mult suntem conectați cu propria persoană.  

#șînoi vrem autostradă, dar și respect!

Îmi aduc aminte și acum orele chinuitoare din trenurile care nu mai ajungeau în București. De momentele când trebuia să stau înghesuită într-un microbuz infect, doar să ajung să stau o zi cu mama. Ghici ce, nu puteam să stau mai mult, căci drumul din Neamț în București este la fel de greu de parcurs, ca cel de la Viena – București. Și asta e povestea noastră, a tuturor celor care stăteam înghesuiți, doar ca să ajungem la București sau la Cluj sau...Și astăzi #șînoi vrem autostradă, vrem și respect și ajutor și înțelegere și lucrurile sunt puse în mișcare când ne concentrăm cu toții eforturile.

Cele mai emoționante filme bazate pe fapte reale

Mi-am dat seama că sunt un om foarte profund, extrem de emoțional și bineînțeles că prefer tot filmele care mă emoționează și care sunt bazate pe fapte reale. Sinceră să fiu, cred că filmele acestea sunt ca o terapie pentru mine, deoarece reușesc să plâng la ele și pentru ce nu e acolo. În plus, filmele care au la bază realul mă ajută să învăț o lecții de viață, dar și de istorie. Iată care sunt propunerile mele:

Bullying-ul care m-a urmărit mereu – Ce slabă ești!

  • 1 comment
De dimineață se vorbea la TV despre Bullying în timp ce eu mă enervam că mi s-au lărgit niște blugi. Discuția mi-a atras atenția și am zis să căut o definiție pe net. Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Hopa! Ce să vezi, cine nu a trăit niciodată așa ceva în copilărie? Dar acum ca adult? Eu cu siguranță!